Sesizarea Inaltei Curtii cu prvire la practica neutitara a dobindirii dreptului de proprietatate prin accesiune imobiliara asupra unuei constructii edificate fara autorizatie de construire

Colegiul de conducere al Curții de Apel București a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii vizând interpretarea dispozițiilor art. 37 alin. (5)  din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în sensul dacă acestea constituie, sau nu, impediment legal la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.

Soluții jurisprudențiale diferite:

Într-o primă orientare jurisprudențială,

s-a considerat că dispozițiile art. 37 alin. (5)  din Legea nr. 50/1991 se opun unei acțiuni prin care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale asupra unei construcții edificate fără autorizație de construire. În argumentarea acestei soluții, s-a arătat că, potrivit art. 577 alin. (2) Cod civil, când lucrarea este realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale, atunci dreptul de proprietate asupra construcției se naște în favoarea proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Or, dispozițiile art. 37 alin. (5)  din Legea nr. 50/1991 – potrivit cărora acele construcții edificate fără autorizație de construire nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară – constituie o astfel de dispoziție legală contrară, care se opune la recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcției edificate fără autorizație de construire.

Atât timp cât legea din domeniul construcțiilor prevede că nu se poate obține intabularea construcției edificate fără autorizație de construire, în această opinie se arată că nu se poate pronunța o hotărâre judecătorească care să stea la baza intabulării dreptului de proprietate asupra construcției, în sensul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, deoarece s-ar goli de conținut și de finalitate dispozițiile imperative ale Legii nr. 50/1991. S-ar ajunge astfel ca, fără nicio justificare obiectivă, ci doar prin simpla lor manifestare de voință, părților le-ar fi permisă și recunoscută opțiunea între respectarea procedurii autorizării prevăzute de Legea nr. 50/1991 sau, în caz contrar, adresarea ulterior a unei acțiuni în justiție.

În cea de-a doua orientare jurisprudențială,

s-a arătat că dispozițiile art. 37 alin. (5)  din Legea nr. 50/1991 nu constituie impediment la dobandirea dreptului de proprietate asupra construcției prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, deoarece dispozițiile art. 577 Cod civil nu instituie doar o prezumție relativă, ci și un mod de dobândire a proprietății, în virtutea reglementării legale a accesiunii imobiliare proprietarul terenului devenind proprietarul construcției, prin faptul edificării cosntrucției, cu materialele sale, pe terenul proprietatea sa.

Posibilitatea dobândirii prin accesiune a construcțiilor, chiar edificate fără autorizație de construire, este prevăzută de lege; inexistența autorizației de construire poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă, conform Legii nr. 50/1991, antrenând o răspundere contravențională, însă nu poate avea ca efect respingerea unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate prin accesiune.