+4 0746 110 107

Anulare AGA, plata catre mostenitori a drepturilor succesorale

SENTINȚA C. NR.392/2013

Ședința camerei de consiliu din data de 8 februarie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: M. C. B.

GREFIER: C. P.

Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de către reclamantul P. A. Z. împotriva pârâtei S.C. P.R. E. S., având ca obiect anulare hotărâre AGA. La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 6 februarie 2013 au fost înregistrate la dosar precizări formulate de pârâtă iar în data de 7 februarie 2013, comunicate la dosar prin fax, note de concluzii depuse de reclamant.

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea inregistrata la data de 20 august 2012, reclamantul P. A. Z. a solicitat instantei ca in contradictoriu cu parata S.C. P. R. E. S.R.L. prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea hotararii nr.2 a Adunarii Generale a Asociatilor de la S.C. P. R. E. S.R.L. din data de_, a Hotararii nr. 4, precum si a Hotararii de mandatare a dlui. L. C. si/sau dlui. A. C. C. ca imputerniciti ai societatii pentru semnarea formei actualizate a actelor constitutive ale societatii si efectuarea formalitatilor de publicitate la registrul Comertului, hotarari adoptate “cu majoritate” potrivit Procesului- verbal AGA certificat sub nr. 10/_ de B.N.P. F. H. A. , cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, reclamantul a aratat ca este asociat al firmei S.C. P. R.E. S.R.L., alaturi de I. V. L. si B. H. LLC. In cadrul Adunarii Generale a Asociatilor de la S.C. P. R. E. S.R.L. din_ asociatii I. V. Ltd si B. H. LLC au adoptat o serie de hotarari netemeinice si lovite de nulitate, fiind contrare prevederilor legale si statutare.

Astfel, procura de reprezentare a asociatului B. H. LLC nu este valabila intrucat nu are mentionate datele de identificare a persoanei juridice, mai exact nu exista un numar de inregistrare in registrul firmelor sau alt cod, din perspectiva art.8 ind.1 si art.74 din LSC, astfel incat votul acestui asociat nu a fost valabil exprimat in cadrul sedintei AGA.

La adoptarea hotararilor de modificare a actelor constitutive, cu privire la administrator si la alte dispozitii statutare, nu au putut fi exprimate valabil si voturile asociatului B. H. LLC, pentru lipsa unui mandat special valabil din partea asociatului care sa fi fost acordat reprezentantului sau la AGA pentru modificarea actelor constitutive ale Societatii, astfel incat nu s-a putut realiza cvorumul de prezenta si de vot cerut prin lege si prin actele constitutive ale Societatii.

De asemenea, hotararile de modificare a actului constitutiv trebuiau adoptate cu votul si consimtamantul tuturor asociatilor (inclusiv al reclamantului), insa hotararea care sta la baza modificarilor aduse actului constitutiv a fost adoptata doar de 2 din cei 3 asociati ai societatii (aceasta fara a mai lua in discutie validitatea votului pentru asociatul B.). In acest fel s-au incalcat dispozitiile statutare de la art. 11 alin.3 din Contractul de societate si prevederile legale ale art.192 alin.2.

Cu privire la acest aspect, la Art.23 din Statutul Societatii se prevede in mod clar ca: Actele constitutive ale societatii pot fi modificate de asociati cu respectarea prevederilor art. 204 din Legea nr. 31/1990, modificata si republicata, si a conditiilor de forma si de publicitate prevazute pentru incheierea lor. Sunt incidente in speta si de imediata aplicare dupa intrarea in vigoare (OCT. 2011) si prevederile NOULUI cod civil (NCC): CARTEA A V-A DESPRE OBLIGATII, TITLUL IX DIFERITE CONTRACTE SPECIALE, CAP. VII CONTRACTUL DE SOCIETATE (Art. 1881 – Art. 1954), mai exact art. 1.910. Noul Cod Civil vine si clarifica o problema care a provocat dezbateri aprinse din partea doctrinei juridice: daca acea prevedere a Art. 192 alin.2 din LSC, potrivit careia pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor se referea la unanimitatea votului exprimat de asociati sau doar la prezenta si exercitarea votului de catre toti asociatii. Cat priveste dispozitiile art. 193 din LSC, acestea se aplica numai in situatia neadoptarii hotararilor din cauza neintrunirii majoritatii (cerute de lege sau prevazuta de actul constitutiv), iar nu si in situatia imposibilitatii adoptarii hotararii de modificare a actului constitutiv din cauza neintrunirii unanimitatii. Deci, aceasta derogare nu este aplicabila in situatia modificarii actului constitutiv, regula in acest domeniu ramanand a unanimitatii, in masura in care in actul constitutiv nu se precizeaza in mod diferit.

De asemenea, reclamantul a invocat abuzul de drept (abuzul de majoritate) cu privire la adoptarea unor hotarari de modificare a actelor constitutive, intr-o forma care practic elimina orice drepturi ale asociatului majoritar. Astfel, prin modificarea art.12 din actul constitutiv, se introduce o dispozitie care nu numai ca este defavorabila reclamantului, incalcandu-i-se drepturile recunoscute legal (de a controla prin vot in cadrul Adunarii generale componenta societatii), dar are un vadit caracter discriminator (in calitate de persoana fizica, evident ca nu poate avea “afiliati”).

Reclamantul mai arata ca prin Hotararea nr. 2 se modifica Actul constitutiv in sensul ca in cazul decesului, mostenitorii acestuia nu vor avea niciun drept asupra partilor sociale detinute de acesta in cadrul societatii si nu le vor putea dobandi prin succesiune, ci vor avea dreptul doar la o anumita suma ce va fi stabilita in conformitate cu valoarea de piata a acestor actiuni pe baza de expertiza, insa, in nici un caz si sub nici o forma, suma cuvenita nu va putea depasi valoarea lor nominala.

De asemenea, prin modificarea art.41 din Actul constitutiv, si aceasta noua prevedere are caracter discriminator, reclamantul fiind unicul in masura a transmite prin succesiune contravaloarea partilor sociale detinute si nelegal, fata de incalcarea dispozitiilor art. 202 (3) LSC, potrivit carora plata partilor sociale se achita la nivelul ultimelor situatii aprobate, iar nu la nivelul valorii nominale. In aceasta noua forma a Actului constitutiv reclamantului ii sunt suprimate drepturile recunoscute legal (de a transmite prin succesiune contravaloarea partilor sociale la valoarea ultimului bilant contabil, iar nu la valoarea lor nominala) fiind afectat si elementul affectio societatis, permitandu-se introducerea (doar de catre ceilalti doi asociati) in structura societara a unor terti, asa zisi ” afiliati” in aceleasi conditii in care se face transmiterea partilor sociale intre asociati.

Reclamantul mai arata ca prin Hotararea nr. 2 se incalca dispozitii imperative ale LSC. Astfel, prin modificarea Actului constitutiv sub aspectul art.12 se ignora restrictia impusa prin prevederile art. 202 al.2 din LSC. In primul rand, este evident ca aceasta prevedere poate profita doar asociatilor B. H. LLC si I. V. L., reclamantul fiind o persoana fizica care nu poate avea in conditiile definite in aceasta noua forma a Actului constitutiv. In al doilea rand, aceasta modificare incalca prevederile art. 202 (2) din LSC, intrucat este evident ca acei ;,afiliati” nu sunt altceva decat terti fata de societate, terti fata de care transmiterea in partilor sociale impune votul a cel putin trei patrimi dintre asociati.

Reclamantul mai arata ca prin modificarea Actului constitutiv sub aspectul art. 41 se ignora regula expresa impusa prin prevederile art. 202 al.3 din LSC. Potrivit textului legal mai sus invocat, in cazul dobandirii unei parti sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel; in acest din urma caz, societatea este obligata la plata partii sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat. Legea recunoaste doua posibilitati: permiterea sau interzicerea transferului calitatii de asociat prin succesiune. In ipoteza interzicerii transferului calitatii de asociat prin succesiune (care este si situatia din speta) succesorii sunt totusi indreptatiti la a reclama contravaloarea partilor sociale mostenite, care se calculeaza fata de ultimele situatii financiare aprobate de adunarea generala, fiind diferita de valoarea nominala a partilor sociale. La fel ca in situatia anterioara, nici aceasta prevedere legala nu permite derogarea prin instituirea unei prevederi contrare in Actul constitutiv.

Aspectul de nevalabilitate al mandatului incredintat pentru semnarea actelor constitutive ale Societatii S.C. P. R. E. S.R.L. in forma actualizata este in primul rand referitor la faptul ca actele constitutive in forma actualizata trebuie semnate de asociat si nu de societate. Prin hotararea consemnata in procesul-verbal de sedinta s-a consemnat expres ca mandatul este acordat persoanelor respective ca imputernicite ale societatii pentru semnarea formei actualizate a Actului constitutiv. Evident, mandatul este nelegal si lipsit de efecte juridice.

Referitor la lipsa valabilitatii mandatului acordat dlui.L. C. si/sau dlui. A. C. C. ca imputerniciti ai asociatilor pentru semnarea formei actualizate al actelor constitutive, reclamantul a aratat ca nu a acordat mandat acestei persoane pentru a semna in numele sau si pentru el, iar actul constitutiv in forma actualizata depus in dosarul de mentiuni nu este legal semnat de toti asociatii si nu poate fi primit, cu privire la conditiile de forma ale actului constitutiv, fiind incidente prevederile art. 73 alin. (1) si art. 69 alin. (1) din Normele Metodologice din 10 Oct.2008 privind modul de tinere a registrelor comertului, de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a informatiilor.

Prin intampinarea depusa la dosar, parata S.C. P. R. E. S. a solicitat respingerea cererii introductive, cu consecinta admiterii cererii de inregistrare mentiuni formulata de SC P. R. E. S. .

In motivare parata a aratat ca reclamantul invoca lipsa unei procuri valabile acordata de catre asociatul B. H. LLC, invocand in acest sens art.81 din LSC. Cu toate acestea, in cazul de fata, nu exista un interes legitim, atata vreme cat nu este motivat si nici nu se deduce care este avantajul pe care reclamantul urmareste sa il obtina prin anularea hotararilor AGA adoptate la data de_, pe motivul pretinsei inexistente a unui mandat valabil acordat de catre asociatul B. H. LLC, atata vreme cat votul B. H. LLC, chiar in ipoteza in care instanta ar considera eventual ca nu ar fi fost valabil exprimat nu are nicio influenta asupra deciziilor adoptate, cota de reprezentare (10%) din capitalul social apartinand acestui asociat neavand nicio influenta asupra majoritatii necesare pentru adoptarea legala si statutara a hotararilor AGA din_ .

Pe de alta parte, argumentele reclamantului sunt si vadit lipsite de fundament juridic, intrucat nu exista un text legal care sa impuna sub sanctiunea nulitatii, obligativitatea mentionarii unui cod de identificare fiscala/alt cod similar de identificare, in continutul procurii de reprezentare. Prevederile art.81 si art.74 din Legea nr.31/1990 reglementeaza situatii particulare, nefiind aplicabile cat priveste continutul unei procuri si neprevazand oricum sanctiunea nevalabilitatii actului ce nu cuprinde o atare mentiune. Nu in ultimul rand, B. H. LLC este o entitate juridica inregistrata in Statul Columbia, SUA, jurisdictie in care nu exista cod de identificare, in sensul perceput intuitiv de catre reclamant, sens in care s-a depus Certificatul de Inmatriculare a B. H. LLC, emis de Guvernul Districtului Columbia.

Parata a mai aratat ca potrivit art.193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicata si art. 10, alin. ultim din Contractul de societate, la a doua convocare a adunarii generale a asociatilor, hotararile se iau intotdeauna cu majoritate, fara a se face distinctie intre hotarari de modificare a actului constitutiv si hotarari de alta natura. Dispozitia cuprinsa in art.193 are caracter de ordine publica din considerente de protejare a asociatilor impotriva abuzului coasociatilor, abuzuri care ar duce la impas in activitatea societatilor comerciale prin refuzul constant al unui dintre asociati in adoptarea hotararilor, consecinta fiind blocarea actului managerial prin imposibilitatea adoptarii deciziilor ce se impun.

Pe de alta parte, conform art. 11 din Contractul de societate si, respectiv art.25 din Statut, coroborate cu art. 226 din Legea nr. 31/1990, asociatul care nu este de acord cu modificarea actului constitutiv are dreptul de a se retrage din societate. Din interpretarea textelor mentionate, rezulta in mod logic si fara echivoc ca in Contractul de societate exista o derogare de la regula unanimitatii prevazuta de lege pentru modificare actelor constitutive, asociatul care voteaza impotriva, nefiind de acord cu modificarile aduse actului constitutiv, avand dreptul de a se retrage din societate.

Mai mult, instanta de judecata poate aprecia asupra valabilitatii unei hotarari a adunarii generale a asociatilor doar prin verificarea respectarii conditiilor de legalitate instituite prin reglementari imperative. Or, faptul ca insasi legea, prin alin.2 al art.192 stabileste posibilitatea derogarii prin actul constitutiv de la regula unanimitatii, denota caracterul supletiv al reglementarilor ce stabilesc regula unanimitatii, de altfel interesul ocrotit de lege fiind unul de natura privata si nicidecum publica .

Cat priveste aplicabilitatea Noului Cod Civil, conform art. 1887 din Noul Cod Civil, dispozitiile acestuia reprezinta dreptul comun in materia societatilor comerciale, fiind aplicabile doar in masura in care prin legi speciale nu se reglementeaza intr-un alt sens. Art.1887 din Noul Cod Civil se coreleaza deplin cu art. 138 din Legea nr. 71/2011, care, referitor la regimul juridic aplicabil societatilor comerciale, reglementat prin legi speciale, stabileste ca acesta continua sa fie supuse dispozitiilor legilor speciale, derogatorii. Rezulta prin urmare ca Legea 31/1990 continua sa reprezinte dreptul special aplicabil in materia revocarii si numirii administratorilor.

Pe de alta parte, prin art.1914 alin.2 din Noul Cod civil se arata faptul ca administratorul poate fi revocat potrivit regulilor de la contractul de mandat, daca nu se prevede altfel prin contractul de societate. Prin urmare, Noul Cod Civil acorda prevalenta prevederilor stipulate prin actele statutare, permitand derogarea de la regulile din materia mandatului. De asemenea, art. 142 din Legea nr. 71/2011 dispune ca, contractele de mandat incheiate inainte de intrarea in vigoare a Codului civil, pentru care partile nu au prevazut un termen, raman supuse legii in vigoare la data incheierii lor.” Aceasta prevedere trebuie, cu necesitate coroborata cu dispozitiile art. 17 Cap.V din Statutul P. R. E., care arata ca mandatul administratorului este dat pe o durata nedeterminata.

Parata a mai sustinut ca nu sunt fondate criticile referitoare la abuzul de majoritate cu privire la adoptarea unor hotarari de modificare a actelor constitutive ale societatii SC P. R. E. S. . Asociatul minoritar, in sustinerea argumentelor sale cu privire la un asa-zis abuz de majoritate, nu face dovada unui eventual prejudiciu al intereselor sale sau al interesului general, limitandu-se a invoca existenta unui abuz. Nu in ultimul rand, trebuie subliniat ca notiunea de afiliati utilizata in cuprinsul hotararii AGA din data de_ nu se identifica cu notiunea de terti, existand diferente notabile intre cei doi termeni, diferente care pot fi deduse chiar si din lecturarea textului de modificare.

Cat priveste criticile privitoare la incalcarea dispozitiilor imperative ale Legii societatilor comerciale, mai exact a dispozitiilor art. 202 din Legea nr. 31/1990 parata sustine ca reclamantul face o confuzie, in cuprinsul art. 12 fiind reglementate doua aspecte cat priveste conditiile in care instrainarile partilor sociale pot opera, respectiv, cesiunea partilor sociale intre asociati si conditiile exercitarii dreptului de preferinta la cumpararea partilor sociale, astfel ca referitor la instrainarile partilor sociale intre asociati se stabileste ca acestea sunt libere, nefiind necesar avizul AGA pentru valabiliatea lor. Cat priveste instrainarile catre afiliati, art.12 stabileste doar ca nu sunt aplicabile textele statutare (respectiv art.13 si 14 din Statut), respectiv cele privind exercitarea unui eventual drept de preferinta de catre ceilalti asociati, insa aceste tranzactii nu au fost exceptate aprobarii lor in AGA, cum gresit arata reclamantul, modificarile aduse art.12 fiind in totala armonie cu art.202 din LSC inclusiv din acest punct de vedere.

Parata mai arata ca in mod eronat asociatul reclamant sustine ca dispozitiile art. 202 alin.3 in sustinerea argumentului de nulitate ar fi unele imperative, intrucat alineatul 3 este o norma dispozitiva, caracter ce reiese din lectura atenta a textului legal.

Pe de alta parte, se poate observa ca art.202 alin.3 din LSC nu stabileste o modalitate de determinare a pretului partilor sociale intr-o atare situatie, ci face trimitere doar la ultimul bilant contabil aprobat, fara insa a indica repere maximale sau minimale de pret care eventual, in mod necesar, obligatoriu si imperativ sa fie corelate ca valoare fixa/ pret maximal cu valori preluate din bilant. Mai mult decat atat, raportandu-se la Reglementarea contabila conforma cu Directiva a IV-a Comunitatilor Economice Europene si cu Directiva a VII-a a Comunitatilor Economice Europene, aprobata prin Ordinul M. ului de Finante nr. 3055/2009, se poate observa ca, “contabilitatea analitica a capitalului social se tine pe actionari sau asociati, cuprinzand numarul si valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale subscrise si varsate” (art. 243 alin. 2), astfel ca datele care se vor inscrie in bilant vor reflecta valoarea nominala a partilor sociale subscrise si varsate.

Referitor la criticile privitoare la mandatarea unei persoane care sa reprezinte societatea la semnarea actelor constitutive actualizate, parata arata ca mandatul acordat in vederea semnarii formei actualizate a actelor constitutive este perfect valabil si acordat in conditii de legalitate. M. datul a fost acordat prin hotararea adunarii generale a asociatilor, vointa astfel exprimata fiind rezultatul votului majoritar, iar inscrisul in cuprinsul caruia se regaseste vointa societara, respectiv hotararea adunarii generale a asociatilor, reprezentand actul modificator al actelor constitutive. Deci nu forma actualizata constituie actul modificator, ci hotararea de modificare a actului constitutiv, in cazul de fata, hotararea AGA contestata.

De asemenea, aspectul referitor la conditiile de forma ale actului modificator nu are vreo sustinere legala. Mentiunile desprinse din art. 204 din Legea nr.31/1990 au legatura strict cu forma actului adoptat, privita in sensul de instrumentum. Din sustinerile reclamantului nu reiese decat o grava confuzie intre conditiile de valabilitate ale actului juridic, respectiv intre conditiile privind modalitatea de exprimare a consimtamantului si conditiile privitoare la forma. Intocmirea unui act constitutiv care sa cuprinda forma actualizata conform actului modificator, reprezinta o formalitate pur administrativa, introdusa de lege tocmai pentru mentionarea in registrul comertului. Drept urmare, legea transfera in sarcina administratorului obligatia de a efectua operatiunea de actualizare a textului in acord cu vointa societara exprimata prin actul modificator al acestuia, respectiv hotararea adunarii generale a asociatilor, lucru ce a fost pe deplin respectat in cauza.

Analizand actele si lucrarile de la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele:

Prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor SC P. R. E. S. nr.2/_ a fost aprobata modificarea actelor constitutive ale Societatii, respectiv a Statutului si a Contractului de Societate, astfel:

A. modificari aduse Statutului

1. Se modifica art. 12 care are urmatorul continut;

Art. 12. Partile sociale pot fi transmise liber intre asociati fara a fi necesara aprobarea adunarii generale a asociatilor in acest sens. Totodata, asociatii persoane juridice vor putea transmite in mod liber partile lor sociale catre afiliati, fara a fi aplicabile dispozitiile- art, 13 si 14 de mal jos. In sensul prezentului articol “afiliat” inseamna, cu referire la asociatii persoane juridice, orice persoana care, direct sau indirect, prin unul sau mai mult intermediari, controleaza sau este controlata de catre sau este sub control comun al asociatului persoana juridica. De asemenea, in intelesul prezentei definitii, termenul de “control” inseamna, spre exemplu, detinerea directa sau indirecta (i) a cel putin jumatate din capital sau din active, sau (ii) a cel putin jumatate din drepturile de vot, sau (iii) a posibilitatii de a desemna mai mult de jumatate din membrii consiliului de administratie sau a organelor care reprezinta legal o astfel de persoana sau asociatul persoana juridica.”

2. Se modifica art. 13 care are urmatorul continut:

“Art 13 — in cazul in care un asociat intentioneaza sa transfere, prin orice operatiune juridica, partile sociale detinute in societate catre terti, asociatul cedent este obligat sa notifice, in scris, intentia sa si modalitatea de transfer impreuna cu oferta de transfer a partilor sociale catre ceilalti asociati ai societatii, indicandu-se persoana catre care intentioneaza sa cesioneze partile sociale, pretul de transfer, precum si celelalte conditii care privesc transferul, cu cel putin 15 zile calendaristice inainte. Dispozitiile prezentului articol nu se aplica in cazul transferului partilor sociale catre afiliati, conform celor mentionate la art.12 de mai sus.”

3. Se modifica art 14 care are urmatorul continut:

“Art 14 – Ceilalti asociati, isi pot exercita, in scris, dreptul de preemptiune cu privire la achizitionarea partilor sociale in termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii notificarii intentiei de transfer si ofertei de transfer. Ceilalti asociati isi pot exercita dreptul de preemtiune in conditii cel putin egale cu cele mentionate in oferta. In caz de concurs intre asociati, partile sociale vor fi atribuite asociatului care ofera pretul si conditiile cele mai avantajoase. In cazul in care ceilalti asociati nu isi exercita dreptul de preemptiune in termenul de 30 de zile mentionat anterior ori isi exprima refuzul de a accepta oferta, asociatul cedent este liber sa cesioneze partile sociale catre tertul in cauza, in conditiile ofertei de transfer. Dispozitiile prezentului articol nu se aplica in cazul transferului partilor sociale catre afiliati, conform celor mentionate la art. 12 de mai sus.”

4. Se modifica art. 17 care are urmatorul continut:

“Art 17—Adunarea Generala a Asociatilor poate numi in conditiile art.197 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si alti administratori ale caror puteri si durata a mandatului vor fi stabilite prin hotararea prin care sunt numiti.

5. Se modifica art. 23 care are urmatorul continut:

“Art 23 — Prin derogare de la dispozitiile Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, hotararile adunarii generale a asociatilor cu privire la modificarea actelor constitutive ale societatii se adopta cu votul asociatilor reprezentand majoritatea absoluta a partilor sociale. Pentru a evita orice confuzie cu privire la sensul expresiei “majoritate absoluta” si tinand cont de faptul ca fiecare parte sociala da dreptul la un vot, majoritate absoluta in sensul prezentului statut si a contractului societatii inseamna 51% din drepturile de vot conferite de numarul total al partilor sociale detinute de asociati indiferent daca acestia sunt sau nu sunt prezenti in adunare.”

6. Se modifica art 24 care are urmatorul continut:

“Art 24— Reducerea sau majorarea capitalului social se va putea face pe baza hotararii asociatilor adoptata cu votul asociatilor reprezentand majoritatea absoluta a partilor sociale, astfel cum este definita la art.23, din prezentul statut, si a respectarii dispozitiilor legale prevazute de art 207 si urm, din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.”

7. Se modifica art 30 care are urmatorul continut:

“Art. 30— Hotararile societatii se adopta in Adunarea Generala a Asociatilor, in conditiile stipulate in prezentul statut si in contractul societatii”.

8. Se modifica art 37 care are urmatorul continut:

“Art. 37—Dizolvarea societatii are loc in situatiile prevazute de art 227, 228 alin. 2 si 229 Legea nr. 31/1990, republicata cu modificarile si completarile ulterioare. Cand dizolvarea are loc prin hotararea Adunarii Generale a Asociatilor, aceasta hotarare va fi adoptata cu votul asociatilor reprezentand majoritatea absoluta a partilor sociale, astfel cum este definita la art. 23 din prezentul statut.”

9. Se modifica art 40 care are urmatorul continut:

“Art. 40— In situatia in care in urma retragerii unor asociati din societate sau din orice alt motiv, aceasta ar ramane cu un singur asociat, societatea va continua sa functioneze sub forma unei societati cu raspundere limitata cu asociat unic, cu exceptia cazului in care asociatul ramas hotaraste altfel”;.

10. Se modifica art.41 care are urmatorul continut:

“Art. 41 In cazul decesului unui asociat persoana fizica, mostenitorii acestuia nu vor avea nici un drept asupra partilor sociale detinute de acesta in cadrul societatii si nu le vor putea dobandi prin, succesiune, ci vor avea dreptul doar la o anumita suma ce va fi stabilita in conformitate cu valoarea de piata a acestor actiuni pe baza de expertiza, insa, in nici un caz si sub nicio forma, suma cuvenita nu va putea depasi valoarea nominala a partilor sociale detinute de asociatul persoana fizica”;.

11. Se elimina art.42 si se renumeroteaza corespunzator celorlalte articole.

12. Se renumeroteaza art.43 care devine art.42 cu urmatorul continut:

“Art.42— In cazul divizarii, fuziunii sau reorganizarii sub orice alta forma a

unui asociat persoana juridica, succesoarea in drepturi a acestuia dobandeste de drept partile sociale detinute anterior de asociatul persoana juridica care se divizeaza, fuzioneaza sau trece printr-un alt proces de reorganizare.”

13. Se renumeroteaza art 44 care va deveni art 43 cu urmatorul continut.

“Art. 43— Prevederile din prezentul statut se completeaza cu contractul de societate si cu celelalte dispozitii legale in vigoare m masura in care sunt aplicabile.”

14. Se elimina art. 45, 46- 47 si alineatul final al statutului din forma actualizata a acestuia.

B. Modificari aduse Contractului.

1- Se modifica art 10 care are urmatorul continut:

“10. — Organul suprem de conducere al societatii este Adunarea Generala a Asociatilor, formata din asociatii societatii.

Adunarile Generale ale Asociatilor se vor tine la sediul societatii ori in alt loc indicat in convocator.

Adunarea Generala a Asociatilor se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult trei luni de la incheierea exercitiului financiar al anului trecut.

Un asociat sau asociatii, care reprezinta cel putin 25% din capitalul social, vor putea cere convocarea Adunarii Generale, aratand scopul acestei convocari.

Convocarea Adunarii Generale se va face in scris cu cel putin 15 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi.

Pentru validitatea deliberarilor Adunarii Generale a Asociatilor este necesara prezenta asociatilor care sa detina cel putin 75% din numarul total al partilor sociale, hotararile urmand a se lua in mod valabil cu votul asociatilor reprezentand majoritatea absoluta a partilor sociale, astfel cum este definita la art 11 din prezentul contract.

Daca Adunarea Generale a Asociatilor legal constituita nu poate lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii majoritatii cerute pentru a delibera in mod valabil la prima convocare, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi indiferent de numarul asociatilor prezenti ori reprezentati si partea din capital reprezentata de asociatii prezenti, hotararile putand fi luate in mod valabil daca au fost adoptate cu majoritatea voturilor exprimate de asociatii prezenti.”

1. Se modifica art 11 care are urmatorul continut

“11. Atributiile principale ale Adunarii Generale sunt cele prevazute in articolul 194 din Legea nr. 31/1990, modificata si republicata respectiv:

  1. Sa aprobe bilantul contabil si sa stabileasca repartizarea beneficiului net;
  2. Sa desemneze pe administratori si cenzori, sa-i revoce si sa le dea descarcare de activitatea lor;
  3. Sa decida urmarirea administratorilor pentru daunele pricinuite societatii desemnand si persoana insarcinata sa o exercite;
  4. Sa modifice actul constitutiv.

Adunarea Generala decide, cu privire la orice probleme aflate pe ordinea de zi, inclusiv pentru modificarea actelor constitutive, dizolvarea/lichidarea, divizarea/fuziunea, reorganizarea etc., prin votul reprezentand majoritatea absoluta a partilor sociale. Pentru a evita orice confuzie cu privire la sensul expresiei “majoritate absoluta” si tinand cont de faptul ca fiecare parte sociala da dreptul la un vot, majoritate absoluta in sensul prezentului contract si a statutului societatii inseamna 51% din drepturile, de vot conferite de numarul total al partilor sociale detinute de asociati indiferent daca acestia sunt sau nu sunt prezenti in adunare.

Prin derogare de la dispozitiile prevazute in alineatul precedent, transmiterea partilor sociale catre, terti, altii decat afiliatii mentionati in cuprinsul prezentelor acte constitutive, este permisa doar daca este aprobata de Adunarea Generala a Asociatilor cu votul asociatilor reprezentand cel putin 75% din numarul total al partilor sociale.

Asociatul care nu este de acord cu hotararile adoptate se poate retrage din societate.”

2. Se modifica art. 18 care are urmatorul continut.

“18.— Dizolvarea societatii are loc in situatiile prevazute de art. 227, 228 alin. 2 si Legea nr. 31/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Cand dizolvarea loc prin hotararea Adunarii Generale a Asociatilor, aceasta hotarare va, fi adoptata cu votul asociatilor reprezentand majoritatea absoluta a partilor sociale.”

3. Se elimina alineatul final al contractului de societate din forma actualizata a acestuia”;. (filele 18-20).

Prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor SC P. R. E. S. nr.4/_, a fost aprobata numirea Dlui.L. C., cetatean ___, nascut la data de ___ in Sfantu G., Romania, cu domiciliul in  Budapesta, Ungaria, ca unic administrator al Societatii pentru o perioada nelimitata, urmand a exercita mandatul in limitele mentionate in Contractul si Statutul Societatii (fila 22).

De asemenea, prin Hotararea fn/_, a fost aprobata mandatarea noului administrator al societatii – L. C. si/sau dl.A. C. C. , ca imputerniciti ai societatii, pentru efectuarea tuturor formalitatilor de actualizare si inregistrare la Registrul Comertului a Contractului si a Statutului Societatii, in conformitate cu Hotararile adoptate la acea data, inclusiv semnarea formei actualizate, daca este cazul.

In conformitate cu dispozitiile art.132 alin.2 si 3 din Legea nr.31/1990, hotararile adunarii generale contrare legii pot fi atacate in justitie de catre oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei, iar in ipoteza in care se invoca motive de nulitate absoluta, cererea poate fi formulata de orice persoana interesata.

Analizand hotararile criticate, adoptate de adunarea generala a asociatilor SC P. R. E. S., prin prisma sustinerilor reclamantului si a apararilor formulate de parata, instanta constata ca nu poate fi primita prima critica formulata de reclamant, privitoare la nevalabilitatea procurii de reprezentare a asociatului B. H. LLC. Astfel, este real ca dispozitiile art.8 ind.1 lit.b din Legea nr.31/1990 prevad ca datele de identificare prevazute la art. 7 lit. a), e) si e^1), respectiv la art. 8 lit. a), g) si h), includ pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, nationalitatea, numarul de inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale aplicabile, iar dispozitiile art.74 din acelasi act normativ stabilesc ca in orice factura, oferta, comanda, tarif, prospect si alte documente intrebuintate in comert, emanand de la o societate, trebuie sa se mentioneze denumirea, forma juridica, sediul social, numarul din registrul comertului si codul unic de inregistrare. Cu toate acestea, se observa si faptul ca prevederile art.7 si 8 reglementeaza continutul actului constitutiv, in mod distinct pentru diferite forme ale societatii comerciale, iar art.8 ind.1 lit.b din Legea nr.31/1990 stabileste datele de identificare care trebuie mentionate in actul constitutiv al societatii pentru asociati, administratori, respectiv cenzori sau auditori financiari. De asemenea, art.74 din Legea nr.31/1990 reglementeaza datele de identificare ale societatii comerciale, persoana juridica romana, care trebuie mentionate in mod obligatoriu in actele emise de societate in cursul exercitarii activitatii sale comerciale. Vazand asadar domeniul de reglementare al textelor indicate de reclamant, se constata faptul ca niciunul dintre acestea nu impun unei societati comerciale sa includa, ca element obligatoriu de identificare, in cuprinsul unui act cum este o procura, numarul sau de inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare.

Mai mult decat atat, dispozitiile art.8 ind.1 lit.b din Legea nr.31/1990, stabilind datele de identificare ale asociatului unei societati comerciale infiintate si inmatriculate in conditiile Legii nr.31/1990, asadar ca persoana juridica de nationalitate romana, prevede ca trebuie mentionate denumirea, sediul, nationalitatea, numarul de inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale aplicabile, admitand astfel ca identificarea se va face in functie de elementele de identificare ale societatii astfel cum sunt reglementate de legea nationala care guverneaza respectiva societate comerciala. Or, fiecare legislatie nationala organizeaza un sistem propriu de inregistrare a societatilor comerciale care poate sau nu sa includa conferirea unui anumit numar de inregistrare in evidentele interne ale autoritatii care gestioneaza acel sistem sau a unui anumit cod numeric, atribuit acelor societati, ca si element de identificare.

De altfel, la dosarul cauzei a fost depusa copia tradusa a certificatului de inregistrare al asociatului B. H. LLC, exemplarul purtand apostila de la Haga, asa cum a fost aceasta inregistrata la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Cluj, cu ocazia inmatricularii societatii comerciale parate (filele 79- 82). Or, asa cum s-a observat de catre parata, pana in prezent reclamantul nu a sesizat si nu a formulat obiectiuni cu privire la o insuficienta identificare a coasociatului B. H. LLC, desi datele de identificare ale acestuia ii erau cunoscute inca de la semnarea contractului de societate si a statutului societatii, fiind compuse din: denumire, sediu, nationalitate si data inmatricularii la Departamentul Reglementare si Consumatori al Districtului Columbia (filele 90, 98).

Nu in ultimul rand, neexistand un text legal care sa prevada sanctiunea care intervine in cazul in care o societate comerciala nu mentioneaza in cuprinsul unei procuri pe care o acorda toate datele sale de identificare, aceasta sanctiune nu ar putea fi reprezentata decat de nulitatea relativa si virtuala, conditionata de dovedirea unei vatamari, in conditiile dreptului comun, respectiv a dispozitiilor art.1248 din Noul Cod civil. Or, aceasta nulitate nu poate fi invocata decat de partea interesata, iar pe de alta parte ar urma sa fie facuta dovada unei vatamari suferite de acea parte, dovada care nu s-a facut, asociatul B. H. LLC fiind suficient de bine identificat prin datele mentionate in cuprinsul procurii (denumire, sediu, nationalitate, data inregistrarii si autoritatea la care a fost inregistrat), astfel incat sa nu existe niciun dubiu in privinta identitatii mandantului care a acordat acea procura.

Ca urmare, procura acordata d-nei P. V. (filele 84-89) a fost una pe deplin valabila, nefiind facuta dovada vreunei neregularitati care sa atraga sanctiunea nulitatii, iar votul exercitat de acest asociat, prin mandatar, a fost valabil, din acest punct de vedere.

In acelasi timp, mandatul acordat de asociatul B. H. LLC a fost un mandat special, in cuprinsul mandatului fiind specificate in mod expres puterile conferite mandatarului in adunarea generala a asociatilor SC P. R. E. S. din data de_, inclusiv modul de exercitare al dreptului de vot cu privire la punctele incluse pe ordinea de zi, neputand fi primite criticile reclamantului cu privire la nevalabilitatea votului asociatului B. H. LLC nici din acest punct de vedere.

Cat priveste argumentul reclamantului privind lipsa de majoritate la adoptarea hotararilor privind modificarea actului constitutiv, mai exact incalcarea principiului unanimitatii, se constata urmatoarele.

Potrivit dispozitiilor art.192 din Legea nr.31/1990, 

(1) Adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel.

(2) Pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Prevederile legale precitate stabilesc regula majoritatii pentru adoptarea hotararilor de catre adunarea generala a asociatilor unei societati comerciale cu raspundere limitata, reglementand o dubla majoritate (a asociatilor si a partilor sociale) necesara pentru legala adoptare a hotararilor respective. Cu toate acestea, in cazul hotararilor care au ca obiect modificarea actului constitutiv, regula o reprezinta principiul unanimitatii in adoptarea acestor hotarari. Prevederile art.192 din Legea nr.31/1990 sunt norme cu caracter supletiv, dispozitiv, ambele alineate prevazand ca prin actul constitutiv se poate deroga de la aceste dispozitii, asociatii putand prevedea prin vointa lor alte majoritati in adoptarea hotararilor sau a anumitor hotarari.

In speta de fata, reclamantul P. A. -Z., ca asociat care detine 13 parti sociale reprezentand 13% din capitalul social, impreuna cu societatile I. V., detinatoare a 77 parti sociale reprezentand 77% din capitalul social si B. H. LLC, detinatoare a 10 parti sociale reprezentand 10% din capitalul social, au stabilit prin art.11 din contractul de societate, in forma initiala, ca pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, aceste dispozitii fiind in deplin acord cu prevederile art.192 al.2 din Legea nr.31/1990.

Contrar celor sustinute de parata, instanta constata ca nu poate fi dedusa o derogare de la regula unanimitatii, din reglementarea dreptului de retragere al asociatului care nu este de acord cu modificarile decise. Astfel, potrivit art.11 al.4 din contractul de societate, respectiv art.25 din statutul societatii, asociatul care s-a opus modificarii actului constitutiv al societatii in adunarea generala are dreptul sa se retraga din societate, fiind aplicabile prevederile art.226 ale Legii nr.31/1990. Aceste prevederi statutare reglementeaza dreptul de retragere al asociatului nemultumit de hotararile adoptate, iar ratiunea textelor este aceea de a stabili conditiile de retragere a asociatului, avand in vedere ca dispozitiile art.226 prevad ca retragerea poate interveni doar in cazurile prevazute de lege sau actul constitutiv, respectiv pentru motive temeinice, in baza unei hotarari a tribunalului, iar dispozitiile art.134 din Legea nr.31/1990, la care fac trimitere prevederile art.226 al.1 lit.b, reglementeaza posibilitatea retragerii asociatului care nu a votat in favoarea unei hotarari a adunarii generale de modificare a actului constitutiv, numai daca respectiva hotarare a adunarii generale are ca obiect:

a) schimbarea obiectului principal de activitate;

b) mutarea sediului societatii in strainatate;

c) schimbarea formei societatii;

d) fuziunea sau divizarea societatii.

Instanta nu poate subscrie la argumentul paratei in sensul ca prin reglementarea dreptului de retragere asociatii ar fi derogat de la dispozitiile art.192 al.2 din Legea nr.31/1990, intrucat pe de o parte derogarile de la majoritatea prevazuta prin lege, facute prin actul constitutiv, trebuie sa fie exprese, iar pe de alta parte, o derogare facuta in conditiile sustinute de parata ar fi presupus stabilirea altor reguli de cvorum si majoritate (mentionate expres), derogatorii de la dreptul comun, ceea ce insa nu s-a intamplat.

Asadar, se va retine ca actul constitutiv al societatii parate nu cuprinde norme care sa reglementeze un alt cvorum si o alta majoritate necesare pentru adoptarea unei hotarari de modificare a actului constitutiv, in acest caz norma aplicabila fiind norma legala.

Consecutiv, se constata ca legiuitorul a reglementat in cuprinsul dispozitiilor art.193 al.3 din Legea nr.31/1990 modalitatea de adoptare a hotararii in cazul societatii cu raspundere limitata la cea de a doua convocare, in situatia in care la prima convocare nu se poate lua o hotarare din cauza neintrunirii majoritatii cerute de art.192 al.1 si 2. Prevederile art.193 al.3 nu disting in functie de ipoteza in care la prima convocare adunarea generala a asociatilor nu poate lua o hotarare privind modificarea actului constitutiv (ipoteza reglementata de art.192 al.2) sau nu poate lua o hotarare privind alte aspecte care intra in competenta sa (ipoteza reglementata de art.192 al.1). Aceasta intrucat potrivit adagiului latin “ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”;, unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem. In acelasi timp, la aceasta concluzie conduce si un argument de topografie a textelor, intrucat dispozitiile art.192 din Legea nr.31/1990 stabilesc regulile de cvorum si majoritate la adoptarea hotararilor de catre adunarea generala a asociatilor (hotarari privind punctele de pe ordinea de zi care intra in atributiile adunarii generale si hotarari privind modificarea actelor constitutive ale societatii), dupa care prevederile art.193 al.3 din acelasi act normativ stabilesc modalitatea de adoptare a hotararilor de catre adunarea generala la cea de a doua convocare, in ipoteza in care la prima convocare nu se pot adopta hotarari din cauza neintrunirii cvorumului sau majoritatii cerute de lege, fara a face diferentieri in functie de punctele aflate pe ordinea de zi, respectiv daca problemele puse in discutie privesc modificarea actelor constitutive sau alte aspecte aflate in competenta adunarii generale a asociatilor. Aceasta interpretare a prevederilor art.193 al.3 din Legea nr.31/1990 este acceptata de doctrina si jurisprudenta, apreciindu-se ca intentia legiuitorului prin reglementarea votului cu ocazia celei de a doua convocari a fost aceea de a preveni acele situatii in care insasi existenta societatii si desfasurarea in bune conditii a activitatii acesteia ar fi periclitate datorita conduitei asociatilor care ar avea opinii divergente ce nu ar permite adoptarea hotararilor in cauza conform regulii unanimitatii sau a majoritatii cerute de lege.

Cu privire la acest aspect, se mai observa faptul ca reclamantul a sustinut o alta interpretare a dispozitiilor art.193 al.3 din Legea nr.31/1990, afirmand ca acestea ar privi doar ipoteza la care se refera art.192 al.1, nu si cea reglementata de art.192 al.2. Aceasta interpretare nu este insa sustinuta de un rationament logico- juridic intrucat prevederile art.193 al.3 din Legea nr.31/1990 nu fac o asemenea diferentiere in functie de tipul de hotarari adoptate la a doua convocare, iar ratiunea regulii instituite de art.193 al.3 din Legea nr.31/1990 (respectiv reguli diferite de cvorum si majoritate la adoptarea hotararilor de catre adunarea generala a asociatilor la a doua convocare) este aceeasi indiferent de imprejurarea ca hotararile vizeaza modificarea actului constitutiv ori alte aspecte.

Mai mult decat atat, cu privire la aspectul analizat opereaza si puterea de lucru judecat a sentintei civile nr.1786/5 aprilie 2012 pronuntata de Tribunalul Specializat C. in dosarul nr._, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.8293/18 octombrie 2012 pronuntata de C. ea de Apel C. (filele 109-177, 178- 190), sub aspectul sau pozitiv, ca mijloc de proba sub forma prezumtiei legale absolute prevazute de art.1200 pct.4 Cod civil 1864, dispozitii care sunt inca in vigoare conform art.230 al.1 lit.a din Legea nr.71/2011. Astfel, examinand la solicitarea asociatului P. A. -Z. legalitatea unor hotarari adoptate de adunarea generala a asociatilor SC P. R. E. S. la data de_, Tribunalul Specializat C. a retinut in considerentele sentintei mentionate ca “In cuprinsul art.11 alin.3 din contractul de societate al paratei cei trei asociati ai paratei, reclamantul ce detine 13% din capitalul social, I. V. L. detinatoarea unui procent de 77% din capitalul social si din partile sociale si B. H. LLC persoana juridica straina detinatoare a 10% din capitalul social si din totalul de 100 parti sociale a 10 lei fiecare, au stabilit ca pentru adoptarea hotararii avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor in deplina concordanta cu prevederile legale, art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990. Actul constitutiv al paratei nu contine, deci, o norma care sa reglementeze o alta modalitate si un alt cvorum necesar pentru adoptarea hotararii de modificare a actului constitutiv. In acest caz, norma aplicabila este norma legala.

Aceasta norma se aplica, deci, in concordanta cu actul constitutiv pentru adoptarea hotararii ce vizeaza modificarea actului constitutiv. Legiuitorul a reglementat, in cuprinsul disp. art.193 alin.3, modalitatea de adoptare a hotararii in cazul societatii cu raspundere limitata la cea de a doua convocare, in situatia in care la prima convocare, din cauza neintrunirii majoritatii absolute cerute de lege, de art.192 alin.1 si 2, nu se poate lua o hotarare.

Norma legala nu distinge in acest caz si nu impune un anumit cvorum diferentiat in functie de imprejurarea daca votul exprimat de asociati vizeaza un aspect legat de modificarea actului constitutiv sau pe ordinea de zi supusa aprobarii sunt stabilite alte aspecte care sunt date in competenta adunarii generale a asociatilor. Pe cale de consecinta, adoptarea hotararii de catre adunarea generala a

asociatilor se face cu majoritate indiferent de numarul de asociati prezenti si partea din capitalul social reprezentata de acesti asociati prezenti”;.

Autoritatea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti, sub aspectul sau pozitiv, de prezumtie, mijoc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti, presupune ca intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, aspectul dezlegat prin prima hotarare sa nu poata fi contrazis. Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararilor judecatoresti. Or, devreme ce aspectul in discutie a facut deja obiectul analizei unei instante de judecata, care a stabilit ca actul constitutiv al societatii parate nu cuprinde norme care sa reglementeze alte conditii de cvorum si majoritate la adoptarea hotararii de modificare a actului constitutiv decat cele prevazute de lege, dar ca adunarea generala a asociatilor poate lua hotarari valabile la a doua convocare indiferent de numarul celor prezenti si a partilor sociale care sunt reprezentate, in conformitate cu dispozitiile art.193 al.3 din Legea nr.31/1990, aceste considerente ale hotararii judecatoresti anterior mentionate au intrat in puterea de lucru judecat si se impun si instantei care solutioneaza prezenta cauza, impiedicand-o sa emita un alt punct de vedere cu privire la aspectele expuse.

Din aceeasi perspectiva, instanta mai constata ca in sustinerea argumentului sau in sensul ca la modificarea actului constitutiv era necesar votul tuturor asociatilor, reclamantul a sustinut si faptul ca la adoptarea unor modificari a actelor constitutive, asociatii actioneaza in calitatea lor de parte contractanta (asociat), calitate care impune ca atat adoptarea, cat si modificarea sau incetarea actelor constitutive ale unei societati comerciale sa se faca cu votul unanim al asociatilor. Cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, reclamantul a dezvoltat acest argument, expunand natura juridica a actului constitutiv al societatii comerciale cu raspundere limitata, care este societate de capital si societate de persoane, ceea ce face ca actul constitutiv sa aiba caracter intuitu personae. Reclamantul a afirmat ca actul constitutiv este in primul rand un act juridic civil, iar la semnarea lui este necesar sa existe acordul tuturor asociatilor, acord care trebuie intrunit si cu ocazia modificarii actului constitutiv.

In primul rand, instanta nu poate retine argumentul reclamantului ca ar fi incidenta o regula a simetriei acordului de vointa, in sensul dorit de reclamant. Regula simetriei, dedusa din dispozitiile art.969 al.2 Cod civil 1864, se refera la faptul ca actele cu caracter bilateral si multilateral pot fi revocate de comun acord de catre parti printr-un act simetric celui de constituire, spre deosebire de actele cu caracter unilateral care sunt, ca regula, irevocabile. Regula simetriei este desigur o norma de drept care are valoare juridica, dar care nu se aplica in mod inflexibil, devreme ce insasi dispozitiile art.969 al.2 Cod civil 1864 prevad ca, conventiile legal facute “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cause autorizate de lege”;. Ca urmare, aceste dispozitii, in partea lor initiala, se aplica acolo unde legiuitorul nu a adoptat norme legale exprese prin care sa stabileasca modul de modificare sau revocare a actelor juridice, din perspectiva manifestarii de vointa a partilor care au incheiat acel act juridic.

In materia societatilor comerciale, a caror componenta contractuala este evidenta si nu poate fi negata, optiunea legiuitorului a fost in sensul de a institui regula unanimitatii la adoptarea unor modificari a actelor constitutive, lasand totusi partilor posibilitatea de a deroga de la aceasta regula si stabilind totodata ca legea insasi poate deroga de la aceasta regula. De asemenea, optiunea legiuitorului a fost de a permite adunarii generale a asociatilor ca la a doua convocare sa poata adopta hotarari daca la prima convocare nu s-a realizat majoritatea ceruta de lege, indiferent de numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti. Din acest punct de vedere, in mod corect s-a observat de catre parata ca actul constitutiv al societatii comerciale este supus unui regim contractual, insa odata infiintata societatea comerciala, ca subiect de drept distinct de asociatii care i-au dat nastere, modul de functionare a acesteia, inclusiv modificarea pe parcurs a actelor sale constitutive, va trece in sfera regimului juridic societar, guvernat de dispozitiile Legii nr.31/1990 cu intregul set de norme, printre care se inscriu si cele care stabilesc regulile de adoptare a hotararilor de catre adunarea generala a asociatilor.

Cat priveste sustinerea reclamantului in sensul ca in cauza ar fi incidente prevederile art.1910 al.3 si 5 din Noul Cod civil, potrivit carora Prin exceptie de la prevederile alin.2, hotararile privind modificarea contractului de societate sau numirea unui administrator unic se iau cu consimtamantul tuturor asociatilor, iar Orice clauza contrara dispozitiilor prezentului articol este considerata nescrisa, instanta apreciaza ca acest argument nu poate fi primit, in considerarea urmatoarelor argumente. Pe de o parte, desi art.1887 al.1 din Noul Cod civil prevede ca prezentul capitol constituie dreptul comun in materia societatilor, alineatul 2 al aceluiasi articol stabileste ca legea poate reglementa diferite tipuri de societati in considerarea formei, naturii sau obiectului de activitate. De asemenea, prevederile art.138 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil dispun ca Societatile reglementate prin legi speciale continua sa fie supuse acestora. Din normele legale anterior enuntate rezulta in mod extrem de clar ca societatile comerciale cu raspundere limitata, cum este societatea parata, continua sa fie guvernate de dispozitiile legii speciale care au reglementat infiintarea si functionarea lor, in speta ale Legii nr.31/1990, iar textul art.138 din Legea nr.71/2011 nu face altceva decat sa sublinieze caracterul de norma speciala a legilor speciale care reglementeaza anumite forme de societati in raport de dreptul comun reprezentat de Noul Cod civil si, consecutiv, sa indice ca normele speciale se vor aplica in continuare cu prioritate fata de normele de drept comun, in contextul creat de intrarea in vigoare a Codului civil in anul 2011, pentru a evita orice fel de discutii pe tema incidentei diferitelor acte normative care, aparent, erau concurente in ce priveste domeniul lor de aplicare.

S-a mai invocat de catre reclamant abuzul de drept (abuzul de majoritate) cu privire la adoptarea unor hotarari de modificare a actelor constitutive ale societatii parate intr-o forma care practic elimina orice drepturi ale asociatului minoritar, respectiv incalcarea unor dispozitii imperative ale Legii nr.31/1990, cu referire la art.12, respectiv art.41 in Actul constitutiv.

Potrivit art.12 din Actul constitutiv, in forma modificata ca urmare a hotararii AGA din data de_, Partile sociale pot fi transmise liber intre asociati fara a fi necesara aprobarea adunarii generale a asociatilor in acest sens. Totodata, asociatii persoane juridice vor putea transmite in mod liber partile lor sociale catre afiliati, fara a fi aplicabile dispozitiile art. 13 si 14 de mai jos. In sensul prezentului articol “afiliat” inseamna, cu referire la asociatii persoane juridice, orice persoana care, direct sau indirect, prin unul sau mai mult intermediari, controleaza sau este controlata de catre sau este sub control comun al asociatului persoana juridica. De asemenea, in intelesul prezentei definitii, termenul de “control” inseamna, spre exemplu, detinerea directa sau indirecta (i) a cel putin jumatate din capital sau din active, sau (ii) a cel putin jumatate din drepturile de vot, sau (iii) a posibilitatii de a desemna mai mult de jumatate din membrii consiliului de administratie sau a organelor care reprezinta legal o astfel de persoana sau asociatul persoana juridica.

Reclamantul a criticat hotararea adoptata cu privire la modificarea acestui articol, sustinand ca se introduce o dispozitie care ii este defavorabila, incalcandu-i- se dreptul de a controla prin vot in cadrul adunarii generale componenta societatii, dar are si un caracter discriminatoriu, intrucat in calitate de persoana fizica nu poate avea “afiliati”;. De asemenea, a sustinut ca au fost incalcate dispozitiile art.202 al.2 din Legea nr.31/1990.

Examinand continutul articolului 12, in forma modificata, se constata ca prin acesta s-a decis transmiterea libera a partilor sociale intre asociati, fara a fi necesar acordul adunarii generale a asociatilor in acest sens. Totodata, s-a prevazut transmiterea partilor sociale catre afiliati, fara a se respecta dispozitiile art.13 si 14, introduse in actul constitutiv prin aceeasi hotarare si care reglementau dreptul de preferinta al asociatilor la cumpararea partilor sociale ale asociatului care intentioneaza sa le vanda. Nu in ultimul rand, art.12 defineste notiunea de “afiliat”;, care se refera la orice persoana care, direct sau indirect, prin unul sau mai mult intermediari, controleaza sau este controlata de catre sau este sub control comun al asociatului persoana juridica.

Contrar celor sustinute de reclamant, art.12 din statutul societatii, astfel cum a fost modificat, nu stabileste dreptul asociatului de a ceda partile sociale catre afiliati, fara aprobarea adunarii generale a asociatilor, astfel ca dreptul acestuia de a vota in adunare aprobarea unei asemenea operatiuni ramane intact. Astfel, in materia transmiterii partilor sociale regula generala este cea prevazuta de art.202 al.2 din Legea nr.31/1990, potrivit carora (1) Partile sociale pot fi transmise intre asociati.

(2) Transmiterea catre persoane din afara societatii este permisa numai daca a fost aprobata de asociati reprezentand cel putin trei patrimi din capitalul social.

Dispozitii legale precitate sunt imperative, astfel ca asociatii nu pot deroga prin vointa lor de la regula stabilita prin lege, intentia legiuitorului fiind aceea de a asigura protectia asociatilor in aceasta forma de societate comerciala, care are o natura mixta (societate de persoane si societate de capital), in care persoana asociatilor nu este indiferenta, contractul de societate fiind incheiat intuitu personae. Astfel, pentru a preveni acele situatii in care unul dintre asociati si-ar instraina partile sociale catre persoane din afara societatii, in contra vointei coasociatilor, ceea ce ar afecta, in final, insasi affectio societatis, dispozitiile legale anterior mentionate stabilesc o majoritate speciala pentru adoptarea hotararilor prin care se aproba trasmiterea partilor sociale catre terte persoane.

Prin art.13 si 14 din actul constitutiv, astfel cum au fost modificate, adunarea generala a asociatilor a decis modificarea actului constitutiv in sensul reglementarii unui drept de preferinta al asociatilor la cumpararea partilor sociale, la pret egal sau mai mare decat cel propus tertului, drept de preferinta recunoscut tuturor asociatilor. Cu toate acestea, art.12 stabileste ca dispozitiile art. 13 si 14 nu sunt aplicabile in cazul asociatilor persoane juridice care doresc transmiterea partile lor sociale catre afiliati, in cazul acestor transmisiuni asociatii nemaiavand recunoscut un drept de preferinta. Cu alte cuvinte, derogarea introdusa prin prevederile art.12 nu este de la regula instituita de art.202 al.2 din Legea nr.31/1990 (aceea a aprobarii transferului partilor sociale catre terte persoane prin hotarare adoptata de asociatii reprezentand cel putin trei patrimi din capitalul social), ci reprezinta o derogare de la dreptul de preferinta stabilit prin actul constitutiv in favoarea asociatilor, conform art.13 si 14, in ipoteza in care un asociat doreste transmiterea partilor sociale. Imprejurarea ca aceasta derogare este reglementata in cuprinsul art.12, prin a doua teza a textului (in conditiile in care prima teza se referea la transmiterea libera a partilor sociale intre asociati, fara a fi necesara aprobarea adunarii generale a asociatilor in acest sens) nu trebuie sa conduca la concluzia ca ar fi fost reglementata o transmitere a partilor sociale catre afiliati fara aprobarea adunarii generale a asociatilor, cata vreme art.12 precizeaza in mod specific si expres in ce consta transmiterea libera a partilor sociale intre afiliati, respectiv transmiterea lor fara a fi aplicabile dispozitiile art. 13 si 14, texte care reglementeaza dreptul de preferinta al asociatilor, denumit drept de preemtiune.

Ca urmare, nu se poate retine vreo incalcare a dispozitiilor art.202 al.2 din Legea nr.31/1990 la modificarea art.12 din Actul constitutiv, dispozitiile legale mentionate ramanand pe deplin aplicabile in raporturile dintre asociati. Cat priveste un eventual abuz al asociatilor majoritari la adoptarea acestei modificari, instanta retine ca este reala teza reclamantului in sensul ca doar coasociatii I. V. L. si B. H. LLC ar putea beneficia de aceste dispozitii, intrucat doar acestia sunt persoane juridice si pot avea “afiliati”;, in acceptiunea prevazuta la art.12. Cu toate acestea, nu orice forma de diferentiere intre drepturile asociatilor unei societati comerciale reprezinta o discriminare care sa fundamenteze un eventual abuz de drept ce s-ar impune a fi cenzurat de catre instanta. Daca diferentele in modul de reglementare a drepturilor asociatilor sunt justificate in mod rezonabil si urmaresc un interes legitim, acestea nu vor avea un caracter discriminatoriu in sensul negativ al acestui termen. Or, definind afiliatii si stabilind posibilitatea de transmitere a partilor sociale de catre asociati in favoarea acestor persoane cu care se afla in legaturi foarte stranse, asociatii au avut in vedere situatia in care ar intentiona transferul partilor sociale catre societati care controleaza, sunt controlate sau sunt sub control comun al asociatului persoana juridica, ipoteza in care nu s-ar mai justifica recunoasterea dreptului de preferinta in favoarea coasociatilor. Intr-o asemenea situatie, s-a incercat gasirea unei solutii care sa nu contravina nici intereselor asociatului cedent, care doreste transferul partilor sociale catre o alta societate comerciala aflata in grupul sau (urmarind realizarea unui transfer al “afacerii”; catre o alta societate cu care se afla in legaturi extrem de stranse), evitand totodata exercitarea dreptului de preferinta al celorlalti asociati care potential ar conduce la o “excludere”; din societate a societatii cedente, dar care sa nu contravina nici intereselor celorlalti asociati, care raman sa decida asupra aprobarii transferului partilor sociale in conditiile art.202 al.2 din Legea nr.31/1990, fara a mai avea insa recunoscut un drept de preferinta.

Aceasta prevedere din actul constitutiv nu are asadar un caracter discriminatoriu, cata vreme este justificata in mod rezonabil si urmareste un scop legitim, iar in plus prevederea se aplica in mod identic fiecaruia dintre cei doi asociati persoane juridice, in sensul ca oricare dintre acestia poate trasmite partile sociale in favoarea afiliatilor sai, fara ca celalalt asociat persoana juridica ori asociatul persoana fizica sa isi exercite dreptul de preferinta. Ca urmare, criticile reclamantului privind nelegalitatea modificarii actului constitutiv in ce priveste art.12, atat sub aspectul abuzului de majoritate, cat si sub aspectul incalcarii dispozitiilor art.202 al.2 din Legea nr.31/1990 sunt neintemeiate si se impun a fi inlaturate.

In ce priveste insa art.41 din Actul constitutiv, prin hotararea adunarii generale a asociatilor din data de_, s-a decis modificarea acestuia dupa cum urmeaza: “In cazul decesului unui asociat persoana fizica, mostenitorii acestuia nu vor avea nici un drept asupra partilor sociale detinute de acesta in cadrul societatii si nu le vor putea dobandi prin, succesiune, ci vor avea dreptul doar la o anumita suma ce va fi stabilita in conformitate cu valoarea de piata a acestor actiuni pe baza de expertiza, insa, in nici un caz si sub nicio forma, suma cuvenita nu va putea depasi valoarea nominala a partilor sociale detinute de asociatul persoana fizica”;. Reclamantul a sustinut ca aceasta noua prevedere are caracter discriminatoriu, el fiind unicul in masura de a transmite prin succesiune contravaloarea partilor sociale detinute, si caracter nelegal, fata de dispozitiile art.202 al.3 din Legea nr.31/1990.

Potrivit prevederilor legale mentionate, In cazul dobandirii unei parti sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel; in acest din urma caz, societatea este obligata la plata partii sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat. Asadar, dispozitiile art.202 al.1 si 3 din Legea nr.31/1990 prevad ca partile sociale pot fi transmise prin succesiune catre mostenitorii asociatului persoana fizica, dar permit asociatilor sa prevada ca partile sociale nu pot face obiectul transmisiunii pentru cauza de moarte, in aceasta din urma ipoteza societatea avand obligatia de a plati catre succesorii persoanei fizice contravaloarea partilor sociale, conform ultimului bilant contabil aprobat.

Dispozitiile art.202 al.3 partea finala au caracter imperativ, iar nu dispozitiv, astfel ca prin manifestarea lor de vointa, asociatii nu pot stabili o alta metoda de evaluare a partilor sociale decat cea prevazuta de lege si nici nu pot limita ori plafona valoarea acestora. Contrar acestor dispozitii legale, prin hotararea adunarii generale a asociatilor atacata, s-a stabilit acordarea de despagubiri pentru mostenitorii asociatului decedat, evaluate in raport de valoarea de piata a acestor actiuni pe baza de expertiza, fara insa ca suma cuvenita sa poata depasi valoarea nominala a partilor sociale detinute de acest asociat. Limitarea sumelor acordate mostenitorilor la valoarea nominala a partilor sociale reprezinta o plafonare a contravalorii acestora care contravine dispozitiilor imperative ale art.202 al. 3 din Legea nr.31/1990, intrucat contrar celor sustinute de parata, valoarea nominala a partilor sociale este distincta si de cele mai multe ori inferioara valorii acelorasi parti sociale stabilita conform ultimului bilant contabil, aceasta din urma fiind fixata in urma operatiunii de determinare a capitalului propriu (activului net), pe baza informatiilor din bilanțul contabil cu privire la capital, rezerve din reevaluare, rezerve, profit si pierdere.

In consecinta, modificarea art.41 din Actul constitutiv prin Hotararea criticata a fost nelegala, contravenind dispozitiilor legale mentionate, astfel ca din aceasta perspectiva hotararea din data de_ nu a fost adoptata in mod legal si se impune a fi anulata in aceste limite, in conformitate cu dispozitiile art.132 din Legea nr.31/1990.

Nu in ultimul rand, reclamantul a invocat o pretinsa lipsa de valabilitate a mandatului acordat dlui. L. C. si/sau dlui.A. C. C. ca si imputerniciti ai societatii pentru semnarea formei actualizate a actelor constitutive, sustinand ca actele constitutive in forma actualizata trebuie semnate de catre asociati, iar nu de societate, respectiv ca reclamantul, in calitatea sa de asociat, nu a acordat mandat celor doua persoane pentru semnarea actului constitutiv in forma actualizata. Cu privire la acest aspect, instanta constata ca potrivit dispozitiilor art.204 din Legea nr.31/1990, actul constitutiv poate fi modificat prin hotarare a adunarii generale, actul modificator fiind reprezentat chiar de hotararea adoptata de adunarea generala a asociatilor. In aceste conditii, spre deosebire de actul constitutiv initial, care trebuie semnat de toti asociatii (eventual de reprezentantii asociatului persoana juridica, cu procura speciala), actul constitutiv actualizat (cuprinzand si modificarile adoptate de adunarea generala a asociatilor) poate fi semnat si prin mandatar, fara a fi necesar un mandat acordat de fiecare asociat in parte, devreme ce intocmirea si depunerea actului constitutiv actualizat reprezinta o simpla formalitate administrativa, actul modificator (avand valoarea juridica a actului constitutiv) fiind reprezentat de hotararea adunarii generale a asociatilor prin care s-au adoptat acele modificari.

Adoptarea interpretarii date de reclamant dispozitiilor legale care reglementeaza semnarea actului constitutiv actualizat ar conduce la concluzii nerezonabile si care contravin spiritului legii, intrucat asociatii care s-au opus adoptarii modificarilor aduse actului constitutiv ar putea sa se refuze semnarea actului constitutiv in forma actualizata, ceea ce ar conduce la imposibilitatea inregistrarii acestuia in registrul comertului, cu consecinte in ce priveste asigurarea opozabilitatii fata de tertele persoane, desi modificarea actului constitutiv a fost realizata printr-o hotarare care este legala, fiind adoptata cu respectarea prevederilor legale, si obligatorie in relatiile dintre asociati, inclusiv fata de cei care s-au abtinut de la vot sau au votat impotriva.

In sfarsit, dispozitiile art. 73 alin. (1) si art. 69 alin. (1) din Normele Metodologice din 10 Oct.2008 privind modul de tinere a registrelor comertului, de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a informatiilor, invocate de reclamant, reglementeaza de fapt actele care trebuie atasate unei cereri de inmatriculare a unei societati comerciale, printre care trebuie sa se regaseasca si actul constitutiv, respectiv mandatul acordat de fondatorul persoana juridica persoanei care a semnat actul constitutiv in numele si pe seama sa. Or, in cauza, se critica un act constitutiv actualizat, desi asa cum s-a aratat mai sus, modificarea actului constitutiv s-a realizat printr-o hotarare a adunarii generale a asociatilor care respecta din acest punct de vedere prevederile legale, in timp ce forma actualizata a actului constitutiv nu reprezinta decat actul constitutiv, in care sunt inserate modificarile adoptate prin hotarare a adunarii generale a asociatilor.

Pentru toate considerentele expuse, in temeiul dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, instanta va admite in parte actiunea in anulare formulata de reclamantul P. A. – Z., urmand sa dispuna anularea in parte a hotararii AGA nr.2/_ si mentionarea hotararii in registrul comertului si publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, la data ramanerii irevocabile, conform art.132 alin.10 din Legea nr.31/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE:

Admite in parte cererea in anulare formulata de reclamantul P. A. –

Respinge restul pretentiilor reclamantului.

Dispune mentionarea sentintei in registrul comertului si publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, la data ramanerii irevocabile a hotararii.

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din data de 8 februarie 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *